Copilul învaţă jucându-se

Băiatul meu are 1 an si 8 luni şi, în continuu, învăţăm unul de la altul şi unul despre celălalt. Este unanim recunoscut că un copil normal, va învăţa să vorbească în limba în care i se vorbeşte şi se va comporta aşa cum se comportă ceilalţi cu el. Copilul este capabil să înveţe orice limbă în care i se comunică, iar la vârsta mica este capabil să absoarbă o cantitate mare de informaţie care sa îi dezvolte simţurile. Deci, prin joaca să îl ajutăm să îşi dezvolte simţurile şi să îi educam modul de a învăţa. Cineva mi-a spus să îl las să creeze, chiar daca acest lucru implica un ac. “Lăsaţi-l să se înţepe, va învăţa din asta” şi aşa a fost. Am ajuns acasă şi Adrian s-a înţepat într-o scobitoare. O dată. Apoi le-a “folosit” corect, învăţând din experienţă. Lăsaţi copilul să rupă, dar controlat. Face parte din procesul de învăţare. Stimulaţi-i gustul, auzul si mirosul. Daţi-i în mână materiale cu diferite texturi. Doar o secunda (cât durează o înţepătură) şi învaţă. Lăsaţi-l să se murdărească. E mai important pentru el sa fie lăudat pentru o realizare făcuta cu preţul hăinuţelor lui curate, decât sa se păstreze ca un bibelou. Vă sugerez o idee. Pregătiţi-i când aveţi timp, din când în când, cate un “kit” din care se poate realiza ceva, cu materiale destinate realizării unui obiect sau animal. Mai simplu sau mai complex şi ajutaţi-l să realizeze produsul căruia îi sunt destinate materialele. Timpul petrecut cu copilul jucându-vă este inestimabil de valoros! Deci jucaţi-vă, încercaţi să înţelegeţi cum gândeşte şi mai ales nu îi luaţi lucrurile din mână! “Nu poţi! Îl strici” nu sunt propoziţii care vor învăţa copilul ceva. Jucăriile nu sunt bibelouri! Lăsaţi copilul sa încerce să realizeze un lucru şi interveniţi numai în cazul în care nu mai există nici o soluţie. Am observat în cazul copilului meu că de multe ori încerc lucruri noi fără să mă gândesc că vor duce la un rezultat pozitiv. Şi totuşi de cele mai multe ori deşi se lasă cu proteste, plânsete sau nervi cu cât facem mai des o activitate cu atât merge din ce în ce mai bine. Am încercat să vopsim diverse lucruri din lemn. La început încântarea a fost maximă, apoi a venit curiozitatea de a vopsi şi mobilierul, apoi mâinile şi tot ce era aproape de pensula lui. Încet, încet după mai multe explicaţii date cu calm, sau fără, copilul meu a înţeles pentru ce vom folosi culorile. Mi-ar plăcea mult ca toată lumea să împărtăşească ideile de joacă. Dar multă lume se fereşte. Parcă sunt lucruri considerate neimportante şi nu se discută. Într-o lume plină de probleme ce greu e să găseşti timp pentru cel mai important lucru din viata ta! E greu să fim creativi dar poate fi mai uşor dacă ne gândim că tot ce facem este pentru copilul nostru.