joi, septembrie 30, 2010

Din joaca

Cea de-a doua poza este cu dedicatie!

joi, septembrie 23, 2010

Asteptarea

Adrian era suparat zilele trecute si nu ne mai intelegeam. De fapt eu nu intelegeaam. I-am promis ca iesim afara, l-am ademenit ca mergem in parcul mare, ca ii cumpar bomboane si cate nu i-am mai promis, numai sa iesim afara. Adrian a zis da si apoi a refuzat sa se imbrace, a refuzat sa fie luat in brate, a refuzat sa fie alintat. A inceput sa ma fugareasca prin casa si sa ma loveasca. Intai m-am suparat: "Adrian, nu accept asa ceva. Nu stau cu tine daca dai in mine, du-te!". Apoi m-am desteptat subit si am incercat o metoda citita intr-o carte. "Mai baiete, dar tu esti foarte suparat din cate vad. Imi pare asa rau ca esti suparat pentru ca eu imi doream (si aici am inceput sa vorbesc despre mine, ca in carte)sa mergem afara sa imi arati parcul (si l-am luat in brate), sa hranim veveritele, sa facem echipa, noi doi contra lui tati, ca uite acum suntem toti trei si pana diseara nu ne mai desparte nimeni! Eu cand eram la serviciu ma gandeam ca abea astept sa ajung la tine, acasa, si ma intrebam tu ce faci?". Si copilul s-a linistit si s-a lipit de mine si a inceput sa ofteze: "Ii Adi casa, i Adi atept, atept mut, mut, mut!". Apoi mie mi-au dau lacrimie si Adi m-a luat in brate.

duminică, septembrie 12, 2010

Către Afumaţi

"- Adrian, o aşteptam pe Bica si apoi mergem la Afumati? - Da, acuma Ati! - Cum Adrian acuma? Doar nu vrei să mergem pe jos? - Da jos, stânga, dreapta, colo Aţi! Pe geam se vede primăria, bunica râde şi Adrian moare de nerăbdare."

luni, septembrie 06, 2010

30

Cum sunt 30 de ani in inima mea? Dar in minte? Dar in corp? Azi, in inima, sunt usori si fericiti, sunt la fel de grei ca 16, 21 sau 27. In minte sunt mai intelepti, mai siguri, mai hotarati. In corp....hmmmm, nu stiu ce sa zic. Mai putin agitati dar cu dorinta ascunsa in inima pentru pasiunea celor 18 sau 21. In rest in sufragerie miroase divin a tuberoze, in bucatarie a trandafiri iar pe hol a flori de camp. La fereastra troneaza o Anthurium si in inima o floarea soarelui mare, mare.

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa Si nici in ce culori iti sta ma bine, Stiu doar ca amintirea nu ma lasa Si ca mi-e imposibil fara tine Vizionez femei nenumarate, Femei interesante ma mai suna, Dar rece si strain ma simt de toate Si nu ma vad cu ele impreuna. Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama, Care-a decurs din intalnirea noastra, Dar vechiul loc al dragostei ma cheama Si tu imi faci cu mana la fereastra, Subtile explicatii cui i-as cere ? Tot prostul face pe interesantul Si-n condamnarea asta la tacere, Mai conversesz de-a surda, cu neantul. Si cum sa transformam iubirea-n ura, De ce nu noi, ci solii sa lucreze, Si sa patam simtirea cea mai pura, Punand incendiul tot in paranteze ? N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii, Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, Dar eu te-am adorat fara criterii, Este bolnav, al patimii depline. De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, Si dupa toata veghea ne-ntrerupta, Cedez numai in lupta impotriva-ti. Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa, La mine-n brate iti fusese bine, Obsesia iubirii nu ma lasa Si-mi este imposibil fara tine.

Asa cum ma visez....

Si acum noapte buna si va urez voua celor peste 30 de ani sa simtiti ca traiti, sa simtiti ca iubiti si ca sunteti importanti pentru ceilalti, pentru ca....sunteti.