Hai la joacă!

A mai trecut o vreme şi Adrian creşte repede, repede. Au trecut sărbătorie, a trecut vremea când stătea cuminţel unde îl puneai, (de fapt dacă stau să mă gândesc nu a stat niciodată locului), a început să meargă singur şi să vocifereze din ce în ce mai tare dacă se supără pe tine. Acum "Adrian...nu ai voie la priză, nu. Adrian lasă papucii, nu pune mâna acolo...!!!". Adrian, se supără şi dă din picioruşe...ţopăie pe loc de supărare. Am scăpat de aspirator, de antibiotice, de cearşafuri reci...Acum e vesel, şi mai vesel cu cât e mai multă lume în jurul lui, şi mami şi tati se joacă de prinselea cu el.

Pentru o familie e important ca membrii ei să aibă înţelegere unul pentru celălalt. Ce e mai plăcut decât să ajungi acasă, după o zi obositoare şi să îi întâlnesti pe cei care te încurajează, te ajută, te iartă, îţi zâmbesc şi se bucură atunci când intri pe uşă? Ce sentiment plăcut e să îşi întindă braţele spre tine, să râdă la glumele tale, să te asculte când ai ceva de povestit. Ce bine e să ai pe cineva de partea ta, "your circle of trust", în care să fii muştruluit, ajutat sau împăcat. Pentru toţi din familie: mulţumesc, pentru soţul meu: eşti jumătatea cea maai bună, mai practică şi mai echilibrată din echipa noastră, pentru copilul meu: datorită ţie mă bucur de viaţă, într-un fel la care nu mă aşteptam.

Multe lucruri cu adevarat importante se câştigă greu. Tu dragul meu copilaş eşti de neînlocuit, tu cu picioruşele, gângurelile, ţipetele şi cârlionţii tăi, tu cel care alungi tristeţea de pe orice fată şi atragi toate privirile. Tu reprezinţi partea mea de viaţă cea mai frumoasă, un boţ de om, un grăunte de iubire. Acum somn uşor şi vise plăcute, îngerii să te sărute.

Cresc

Uite stau singur în funduleţ! (Nu pe mine mă ţine mâna lui Buni, îl ţine pe Azorel pentru că e mai mic.)

Începe cu o părere şi devine certitudine

La început ni se pare. Apoi, încet, devine certitudine. Uite, parcă spune "Pa". Mă rog, nu sună ca "Pa", ci mai mult a "Peaa", dar sigur e semn de la revedere. Sau "De ce plânge? Ia, vino la tata". Adrian fericit la tatăl lui în braţe, bate cu toată puterea în tastatură. Adrian, în braţe, tremură tot de nerăbdare, concentrare şi încântare. Oare ce vrea? A da, codiţa mea, ghiozdanul, porumbeii, în braţe la tata sau toate frunzele din parc. Păcat să uiţi momentele care te-au făcut să te bucuri că trăieşti. Câteodat îmi vine să trag aer în piept cu un strigăăt de încântare ca al copilului meu, care în loc să expire când chiuie, el inspiră. Şi ce dacă, aşa ştie el să se bucure, şi ce nu aş da să îl aud mereu făcând aşa. "Bate vântul frunzele"....Adrian: "Îmmm îmmm mmî", cu guiţa închisă. Probabil pentru că încă nu ştie toate versurile?

Trio Do-Re-Mi

Trio Do Re Mi îl aşteaptă pe Moş Crăciun

Sunteţi siguri?...Dacă mă scapă? Deşi nu cred, pentru că e mai mare şi o să aibă grijă de mine.

Sa mă fac muşchetar? sau mai bine mă înrolez?

Zboară zilele cu tine şi vreau să te faci mare dar încearcă să nu creşti foarte repede

Cresc, cresc ...ieri mă chinuiam să mă rostogolesc pe burtică, să-mi prind mânuţa cu mânuţa, să îmi chem mama pe nume. Ieri râdeam la lustră, ieri stăteam cuminte unde mă puneau cei mari...dar asta a fost ieri. Azi râd în hohote şi îmi strig mama cu toată puterea, mai ales când mă supăr, azi mă uit la tata seara când îmi face program artistic ca să mănânc cu linguriţa, azi o rog pe mama din priviri să-mi scutere toate frunzele din cale... Tati mă va lua la noapte în braţe să mă adoarmă din nou şi eu am să mă strâng cu picioruşele la piept ca să mă joc cu el. Mâine bica va veni să mă vadă şi eu am să strig bucuros: BICAAA! Mâine buni mă va tine de subţiori ca să merg pe picoruşe şi o să o doară spatele puţin, puţin pentru că de bucurie o să uite repede...Dar asta va fi maine şi acum e azi iar eu îl aştept pe tata la noapte...

Sunt şi eu Orange:

Sunt toate frunzele care mă încântă, Sunt mama şi tata şi toţi care ne sunt rude, Sunt toate lucrurile pe care nu am voiue sa le bag in guriţă, Sunt nenea care mă va tunde şi tote suviţele pe care le va pastra mami in punguţă...