Toba

Am luat tobă. Hmmm. Eu care ziceam că nu vreau jucării zgomotoase! Cum spuneam poţi să-i rezişti? Michael cântă la noi în fiecare zi (la cerere), acompaniat de toba lui Adrian:

Ne ţinem de promisiune

Dacă te uiţi cu atenţie se observă mici diferenţe între model şi realizare...dar nu asta contează nu? Important este că sunt făcute cu mânuţele lui (e adevărat, cu ajutor şi îndrumare). Ne-am mai luat şi şabloane pentru desen (mă rog, de astea e cel mai încântată bunica) şi lipici stick cu care lipim tot felul de hârtiuţe şi decupaje din reviste şi ne-am cumpărat multe creioane colorate (de a căror culoare superbă sper să scape totuşi pereţii).

Recomand cu căldură cărticelele de pictat cu apă. Vopseaua este imprimată în foaie şi ca să fie evidenţiată trebuie doar să treci cu pensula pe deasupra, înmuiată în apă. Nu pătează, iar dacă nu vreau ca Adrian să facă apă în jur, pun un bureţel cu apă, într-un capac foarte mic.

Mall Cotroceni

Azi am fugit de acasa, în mall. Adrian e foarte nerabdator să iasă din casă. Nu înţelege de ce nu mai ieşim nici dimineaţa, nici dupăamiaza, nici dacă mănâncă, nici dacă e cuminte şi doarme. Cum să îi explic că e frig, sunt -15 grade şi nu e bine să ieşim? Azi s-a mai încălzit aşa că...am fugit în mall Cotroceni. A meritat! Adrian s-a dat pe topoganul acela ma`ee, şi a chiuit în continuu. Deşi trebuia să urce o groază de scări, de fiecare dată când ajunge jos spunea "unu, unu?" (mă mai dau o dată?). Tati îi dădea drumul de sus pe burtă, iar eu îl prindeam jos şi îi luam de pe topogan repede, repede, să nu îl lovească cineva. Cum îl punea jos şi picioarele lui atingeau pământul o zbughea printre picioarele oamenilor, câtre scări. Topoganul i-a plăcut mult. Apoi s-a mai jucat cu jucăriile expuse de cei de la Noriel şi s-a uitat mirat la bărcuţele de pe lacul artificial. Dar cel mai fascinat a fost de tren. A trecut pe lângă noi, iar Adrian a început să alerge după el. Şi a alergat, şi a alergat până a început să îl doară splina (cred) pentru că se ţinea de burtică. Cum să rezişti când pe faţa copilului citeşti încântarea. Am luat bilet iar Adrian a făcut "Paaa!" la toate persoanele din cale (unele mai prietenoase, altele nu prea, deranjate de prea mare aglomeraţie). Ne-am ales şi cu jucării, că de, am fost în mall şi un Adrian foarte fericit de noul lui "tuu tuu" Perci.

Contrar tuturor aşteptărilor, Adrian nu a vrut nici în ruptul capului să vadă ce jucării sunt în cutie. Poate pare în poză că scoate lucrurile din cutie, dar de fapt le pune la loc!

PS. Am uitat de scările rulante. Vreţi să distraţi copilul? mergeţi undeva unde sunt scări rulante!

Avatar

http://www.avatarizeyourself.com/?mId=33783719.3

Legământ....vom lucra şi noi!

Îmi place ca, indiferent ce fac peste zi, Luminiţa şi copii ei, în fiecare seară lucrează ceva împreună, din categoria "ce poate să iasă din mâinile mele". Fie că sunt modele de asamblat, planşe de pictat sau alte minunăţi de idei, la ei se lucrează ceva. Trebuie să lucăm şi noi mai mult, aşa, ca să ne creem obiceiul asta bun şi....cred că o să îl punem şi pe tati! Mai are rost să spun cât de important cred eu că este să petreci timpul cu copilul tău aşa? Felicitări "mânuţelor harnice" şi venim şi noi cu poze ale realizărilor noastre, un pic mai puţin creative.

Cum lucrez

Traduc ascunsă în bucătărie. Adrian mai vine din când în când în faţa uşi şi spune "Uf-uf". Vrea să deschidă uşa să arunce câte ceva la gunoi. Ce drag îmi este când aud pe hol călcâiele lui lovind gresia, venind în fug şi apoi acel "Uf-uf". Mă scapă bunica "Da, da, aruncăm mai târziu, uite şi bunica are de aruncat, vino să îţi arăt. Acum nu putem deschide uşa!". Ce bine se înţeleg ei doi...mai că îmi vine să ies din ascunzătoare să îl pup.

Filme documentar

Am vazut ieri filmul "Capitalismul: o poveste de dragoste", în regia lui Michael Moore. Îl recomand cu căldură. La fel ca şi filmul lui Al Gore, "Un adevăr incomod", va crea "o furtună de idei" în mintea celui care priveşte marele ecran. Ambele filme prezintă "adevăruri incomode", aproape unanim cunoscute, în mai mică sau mai mare măsură. Mesajul filmelor este simplu: depinde de noi să schimbăm ceva în bine, pentru noi şi pentru copii noştri.

Ce stiu eu sa fac

Mos Craciun

Cine ma prinde?

Mami tu ce ai primit?

Si tati a fost cuminte!?!

Primul premiu castigat de Adrian!

Am câştigat un concurs! Am concurat, am sperat, am castigat! Am participat la unul din concursurile de pe AC activitati copii si am castigat un premiu de la Casa Retro. Dati click pe link-uri si veti descoperi o groaza de lucruri, idei si nu in ultimul rand oameni minunati!

Spun ce stiu si un pic mai mult!

MAMA, TATA, DIDI (suzetă), NENEA (oricine) , GA-GA, AM-AM (ham-ham), APA, PAPA, CACA, KAA (sarpe piton din jungla, daca nu ma insel), BAU, BAUUU (urs din jungla, dusman al maimutelor), DOUU (Doru), OU, OCU (focul), TU-TU (tren), BABA, BUBA, NA-NA, DA, NU, UUUUU (masina de gaurit), PA, DATA (gata), UF-UF (nu pot, deschide-l), PACHE (poc, a cazut, eu nu am nici o vină), A-O? (alo?) . La care se adauga mirositul florilor, zambitul, mersul omidei, aratatul partilor corpului, dezbracatul, vopsitul, desububitul, mancatul si multe alte minunatii de care nu este multa lume constienta ca poate sa le faca. Eu insa stiu! Cu putin exercitiu si infinita rabdare de la mama, tata si bunica o sa faca orice isi pune in gand. Oricum pentru anul asta avem planuri si mai mari.

Casa noua!

Ne-am mutat! Anul 2010 ne-a gasit la casa noua. Repede, repede, in 2 luni de amenajari, mutari, decorari ne-am instalat la casuta noastra noua si spatioasa! Adrian s-a bucurat de fiecare lucrusor mutat, achizitionat sau primit pentru casuta , ca si cand era special pentru el. A cercetat indeaproape canutele de la Vali şi Cristi, farfuriile de la Raluca si Dorin, pomisorul de la Adriana si Dan, ceasul de la Simona si Mari si multe multe alte lucruri care au intrat in casuta noastra. S-a bucurat si de fiecare persoana care a mesterit ceva la noi in casa si pe care a innebunit-o repetand "nenea" de o mie de ori. "Nenea" a fost si Mosu care i-a adus jucarii, si tot "nenea" e cel care stinge acum lumina cand trebuie sa ne culcam, si nu îi da drumul decat dimineata. Cel mai fericit a fost cand a mesterit cu tati cate ceva si acum stie numele tuturor lucrurilor din cutia de scule. Am avut un an frumos!

Stropi de suflet

Ce frumos! Uitati aici o bunica de laudat cu o groaza de poeziuare de toata frumusetea! Merita felicitari.

Adrian povestind

4 maini harnice

Ce am mai facut cu Buzu acasica:

Cum povesteste mami

V-ati intrebat vreodata cum, cat, ce percepe copilul vostru cand ii cititi o carte? Eu stiu, pentru ca azi Adrian mi-a povestit (e adevarat, pe scurt) cartea lui preferată "Cartea Junglei". Povestea lui suna cam asa "Bla, bla bla, bribra bra, bla, bla, bla, bla, bla, bla". Sper ca am redat bine sunetele....Si la sfarsit dupa ce a inchis-o "data", pe post de "gata". Deci asa povestesc si eu..?!?.. Adevarul e ca am auzit azi "Cartea Junglei" în varianta cea mai frumoasa pe care am auzit-o vreodata!

Dovlecei, dovlecei am lucrat cu totii la ei!

Am participat la un concurs frumos pe situl "Activitati pentru copii" si Bica ne-a ajutat să pregătim dovleceii. Dar nu am spus in ce consta concursul. Trebuie sa realizezi ceva din dovleci. Cum multa lume se plangea ca nu are la indemana un dovleac am pus la cale o intalnire romantica intre doi dovlecei, in speranta ca vor face pui si ii vom dona celor care vor sa participe si nu au material...

Asa ca doamnei Dovlecel i-am pus cerceii cei noi, domnului Dovlecel papionul, le-am prezentat meniul si ne-am gandit...."sa vedem ce o sa iasa".

In toata pregatirea celor doi cea mai implicata a fost de fapt Bica. Cu dragoste si daruire..asa cum o stiu eu de cand eram copil. Imi era asa de draga cand se strofoca toata sa faca rost de masa...Eu doar intrebam "dar de unde sa facem noi rost de masa ? " sau "cum sa le facem noi fetele" si ea repede cu solutiile! Adrian imi pare ca voia sa se implice mai mult dar lipsa noastra de incredere ii oprea la propriu avantul.

Oricum toti am fost la sfarsit mandrii de ce a iesit si am facut o groaza de poze ca la doua vedete veritabile!!!

P.S. Observati va rog lumanarea aprinsa (pe care Adrian fost foarte fericit sa o stinga, lucru despre care mi-a tot povestit)

Dovlecel, dovlecel am lucrat cu totii la el!

Bunica a taiat capacul, mami si Adrian au scos samburii si miezul, tati a facut gura si ochii.

Uite cum ma ajuta el !

Am observat ca ee foarte fericit cand primeste ceva de facut. Pentru el e important si ce pentru mine pare neinsemnat. Deci am un baiat harnic, harnic.

La Zoo cu animalutul de acasa

Nu la cel mic ma refer ci la un animalut de plus care va constitui "Biletul de intrare" în zona unde se vor desfăşura activităţi în gradina Zoo la sfarsitul saptamanii acesteia, în Săptămâna internaţională a vieţii sălbatice. Toate jucăriile adunate vor fi ulterior donate unui centru de plasament. Detalii aici.