Din joaca

Cea de-a doua poza este cu dedicatie!

Asteptarea

Adrian era suparat zilele trecute si nu ne mai intelegeam. De fapt eu nu intelegeaam. I-am promis ca iesim afara, l-am ademenit ca mergem in parcul mare, ca ii cumpar bomboane si cate nu i-am mai promis, numai sa iesim afara. Adrian a zis da si apoi a refuzat sa se imbrace, a refuzat sa fie luat in brate, a refuzat sa fie alintat. A inceput sa ma fugareasca prin casa si sa ma loveasca. Intai m-am suparat: "Adrian, nu accept asa ceva. Nu stau cu tine daca dai in mine, du-te!". Apoi m-am desteptat subit si am incercat o metoda citita intr-o carte. "Mai baiete, dar tu esti foarte suparat din cate vad. Imi pare asa rau ca esti suparat pentru ca eu imi doream (si aici am inceput sa vorbesc despre mine, ca in carte)sa mergem afara sa imi arati parcul (si l-am luat in brate), sa hranim veveritele, sa facem echipa, noi doi contra lui tati, ca uite acum suntem toti trei si pana diseara nu ne mai desparte nimeni! Eu cand eram la serviciu ma gandeam ca abea astept sa ajung la tine, acasa, si ma intrebam tu ce faci?". Si copilul s-a linistit si s-a lipit de mine si a inceput sa ofteze: "Ii Adi casa, i Adi atept, atept mut, mut, mut!". Apoi mie mi-au dau lacrimie si Adi m-a luat in brate.

Către Afumaţi

"- Adrian, o aşteptam pe Bica si apoi mergem la Afumati? - Da, acuma Ati! - Cum Adrian acuma? Doar nu vrei să mergem pe jos? - Da jos, stânga, dreapta, colo Aţi! Pe geam se vede primăria, bunica râde şi Adrian moare de nerăbdare."

30

Cum sunt 30 de ani in inima mea? Dar in minte? Dar in corp? Azi, in inima, sunt usori si fericiti, sunt la fel de grei ca 16, 21 sau 27. In minte sunt mai intelepti, mai siguri, mai hotarati. In corp....hmmmm, nu stiu ce sa zic. Mai putin agitati dar cu dorinta ascunsa in inima pentru pasiunea celor 18 sau 21. In rest in sufragerie miroase divin a tuberoze, in bucatarie a trandafiri iar pe hol a flori de camp. La fereastra troneaza o Anthurium si in inima o floarea soarelui mare, mare.

Nici nu mai stiu daca erai frumoasa Si nici in ce culori iti sta ma bine, Stiu doar ca amintirea nu ma lasa Si ca mi-e imposibil fara tine Vizionez femei nenumarate, Femei interesante ma mai suna, Dar rece si strain ma simt de toate Si nu ma vad cu ele impreuna. Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama, Care-a decurs din intalnirea noastra, Dar vechiul loc al dragostei ma cheama Si tu imi faci cu mana la fereastra, Subtile explicatii cui i-as cere ? Tot prostul face pe interesantul Si-n condamnarea asta la tacere, Mai conversesz de-a surda, cu neantul. Si cum sa transformam iubirea-n ura, De ce nu noi, ci solii sa lucreze, Si sa patam simtirea cea mai pura, Punand incendiul tot in paranteze ? N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii, Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, Dar eu te-am adorat fara criterii, Este bolnav, al patimii depline. De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, Si dupa toata veghea ne-ntrerupta, Cedez numai in lupta impotriva-ti. Si, totusi, tu ai fost cea mai frumoasa, La mine-n brate iti fusese bine, Obsesia iubirii nu ma lasa Si-mi este imposibil fara tine.

Asa cum ma visez....

Si acum noapte buna si va urez voua celor peste 30 de ani sa simtiti ca traiti, sa simtiti ca iubiti si ca sunteti importanti pentru ceilalti, pentru ca....sunteti.

Creatie proprie

Sporul casei. Adrian a fost foarte incantat sa puna semintele in borcan si apoi sa il orneze. Mie imi place cu atat mai mult cu cat stiu ca e facut de noi.

Cum dau de EVA?

Eva este o fetita scumpa cu un tatic bun şi care cu veselia caracteristica unei fetite fericite, ne-a ajutat sa ne obisnuim cu jocurile gonflabile. Iti mai multumim odata si ne pare rau ca nu am luat o adresa, un nume sau macar un ID. PS Sa aplic Pay it forword?

Vacanta, concediu, drum de munte

In vacanta la ordinea zilei au fost doua cuvinte: eternul "apoi" al lui Adrian si "pestera". Am vizitat mai multe pesteri, si am batut drum catre "Groapa ruginoasa", catre raul Aries, catre salina Turda, si ne-am intors cu poze si amintiri frumoase. M-as mai intoarce in Garda, la pensiunea Onelia si as mai sta inca jumatate de an sa ma satur de padure, de racoare, de susurul raului in spatele casei, de padurea cu mure, smeura ci ciuperci si de toate macarurile acelea bune pe care le face altcineva. As mai sta sa ma desalbaticesc de oras, sa ma obisnuiesc iar cu natura si sunetele ei, cu ritmul zilei petrecute fara ceas si cu picioul pe pamant si nu pe beton.

Cum se infrange frica?

Cu multă curiozitate, ambitie si un pic de ajutor din parte noastra si din parte lui "tati de EVA" se infrange si frica de jocurile gonflabile. Uiteti si voi ce curajos baiat am. Eu stateam cu inima cat un purice sa nu cada de pe scara cea mare a macaralei iar el urca, urca si nu se uita inapoi. Dar succesul are pretul sau:. I-a si placut, pentru ca il mancau talpile sa se ma catere odata, dar s-a si speriat pentru ca pobabil era un tobogan prea mare pentru cat e el de mic. Oricum suntem mandrii si bucurosi ca la plecare am auzit eternul refren al vacantei: "Apoi tati, apoi mami".

E soare, dar daca ar ploua, mi-l imaginez pe Adrian aşa:

"Oare mai plouă mult ?"

Niciodata nu subestimati puterea cuvintelor voastre asupra vietii unui copil!

"Este un drum dulce amar pe care noi, parintii, il strabatem. Incepem cu angajamentul total pentru o fiinta mica, neajutorata. De-a lungul anilor, ne facem griji, planuim, alinam si incercam sa intelegem. Ne daruim dragostea, munca, experienta si cunostintele - pentru ca intr-o buna zi el sau ea sa aiba forta si increderea sa ne paraseasca" "Cei mai multi dintre noi suntem rapizi in a criticasi lenti in a lauda. Avem o responsabilitate ca parinti in a schimba aceasta ordine. Respectul de sinne al copiilor nostri este prea valoros pentru a fi lasat in voia sortii sau incredintat strainilor. .. Lumea exterioara nu se grabeste sa ofere laude... Haideti sa ne purtam diferit acasa. Haideti sa intelegem ca, impreuna cu hrana, adapostul si imbracamintea, avem o alta obligatie fata de copiii nostri si aceea este sa afirmam "cand au dreptate". O lume intreaga le va spune ce gresesc - tare si repetat. Datoria noastra este sa-i facem pe copiii nostri sa stie ce anume fac bine." Adele Faber si Elain Mazlish "Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte si cum sa-i ascultam pentru ca ei sa ne vorbeasca"

Activitati copii la Casa Retro

Gazda: dl. Nicu Tataranu, participantii: mamici , tatici si pustime multa care creaza, posteaza si activeaza pe www.activitaticopii.ro. Despre Casa am multe de povestit dar voi povesti intr-o postare separata, despre activitati copii la fel. Vreau doar atat sa precizez ca inca ma mai mir ca exista oameni cu astfel de initiative si care aduc in mod neasteptat lucruri bune in viata mea. Poate sunt intr-un "pay it forword", ca in ideea acelui film despre viata si bunatate. Oricum ar fi, voi incerca sa urmez ideea filmului si sa fac cunoscute aceste doua lucruri minunate din viata noastra.

Ai mulţumit cuiva azi?

Eu nu. Şi chiar am supărat câteva persoane. Totuşi vreau acum să mulţumesc cuiva, cuiva drag mie, cuiva care nu ştie cât de mult contează, cuiva care la un moment din viaţă mi-a dat încredere, cuiva care m-a facut să râd, să zâmbesc, să simt că am energie să trec prin viaţă zâmbind. Am să mulţumesc aceluia care m-a liniştit, m-a încurajat, m-a făcut mai nebună, mai nepăsătoare, mai serioasă, aceluia care m-a făcut să simt viaţa, aceluia care m-a iubit aşa cum sunt, aceluia care mi-a răspuns la telefon sau nu, care m-a ţinut de mână sau mi-a întins-o să mă ajute. Mulţumesc pentru lacrimile şi zâmbetele pe care mi le-ai provocat. Mulţumesc ţie omule din viaţa mea, mai prezent sau mai absent care mă cunoşti sau ai crezut că mă cunoşti, care ai crezut în mine, şi m-ai vazut când cu părţi bune când cu părţi rele. Probabil fiecare om în parte câruia trebuie să îi mulţumesc a făcut viaţa mea un suvenir de nepreţuit! Mulţumesc!

Serviciul din afara casei..

A început iar şi ce e important am lăsat acasă... Încet începe să mă acapareze, încet încep să ma deprind cu vechile obiceiuri ale ocupării creierului cu problemele generate de el. Voi reveni totuşi în curând cu poveşti din ziua în care copilul meu a făcut: "Doi ANI!". La Multi Ani Adrian si niciodata sa nu iti ia Dumnezeu zâmbetul de pe buze si inima de copil!!!

Ultimele realizări

Camion marca Retro:

Borcan decorat cu scoici lipite pe plastilina: Casuta dintre conuri: Traseu de obosit copilul:

Insecte paroase

Seamana vreuna cu vreo insecta?

De toate

Ultimele realizări

Am făcut din plastilină magneţi de frigider şi mărţişoare: I-am dar viaţă unei girafe de polistiren:

Am asamblat trenul şi l-am pictat:

Am vopsit ursul - puşculiţă de la Bia: Şi apoi l-am umplut.

PS. O luăm totuşi razna în casă, mai ales eu...nu mai am idei !!!

Bia

Bia făcând cunoştinţă cu căluţul:

Adi şi Bia "motorizaţi":

"Îţi mai aduc eu, Bia!":

Să împărţim mâncarea frăţeşte:

Am vazut-o iar pe Scufiţa Roşie. Ieri, pe la noi au venit colega mea de suferinţă, Maria (cea care mi-a dat putere să petrec prima noapte cu Adrian), colega lui Adrian de pătuţ, Bianca şi Sorin. Niciodată de când îl am pe Adrian nu am râs mai mult de nazdrăvăniile copiilor. Din păcate majoritatea lucrurilor haioase s-au întâmplat atât de repede şi atât de neaşteptat, încât nu a apucat nimeni să pună mâna pe aparatul de fotografiat. La început s-au ruşinat amândoi când s-au văzut, apoi încet încet, Bia şi-a revenit şi a început să studieze lucrurile din jur. S-au certat, s-au împăcat, s-au fugărit, au ţopăit în pat şi cel mai tare s-au îmbrăţişat. S-au îmbrăţişat aşa de tare şi Bia s-a bazat aşa de mult de Adrian că, mai apoi, i-am cules de pe jos pe amândoi. Haios a fost Adrian care a trecut pe la fiecare să ne arate că s-a lovit la cap şi mai ales pe la Maria. Haioasă a fost şi Bia că nu ştia exact dacă e ea de vină ,sau nu ,că s-au trezit amândoi jos. La plecare s-au îmbrăţişat din nou şi şi-au promis că se vor revedea. Sper cât de curând.

P.S. Au voci atât de asemănătoare că niciodată nu ştiai dacă ţipă sau strigă Adrian sau Bia. Probabil asta e tonalitatea care s-a distribuit pe 5 mai 2008 la Municipal (deşi pe atunci Adrian striga mai tare, după câte îşi aduce aminte colega).

Două mâini magice şi relaxare garantată

Aţi fost vreodată încordat? Şi eu. Dar eu o cunosc pe Florina Arapache. Are două mâini de aur, cu care ia durerea şi încordarea, şi prin care face un trensfer de energie şi calm. Eu plec mereu cu zâmbetul pe buze de la ea. Are preţuri mici şi un program minunat (de la 8 la 22).

La salon puteti beneficia de masaj zonal, fizioterapie, masaj anticelulitic, elcrostimulare, machiaj profesional, epilat, liposuctie(nechirurgical), lifting facial cu ultrasunete si multe altele.

SlimCenterBucuresti

Încep perlele

Se pare că încep şi la noi perlele. Adrian cu bunicii în metro, la raionul de lenjerie. În jur costume de baie, chiloţi şi sutiene. Adrian, arătând către sutiene şi strigă: "- Mama!" Adrian cu Buni înainte de culcare. Buni: "- Adrian îţi fac lapte?" Adrian (scoţând tacticos suzeta din gură): "-Da! " Buni: "-Bine, mă duc să îl pregătesc, te uiţi la televizor până vin? " Adrian (scoţând din nou tacticos suzeta din gură): "- Da!" După un minut, Buni: "-Ce e Adrian, tu ai stins televizorul? De ce, băiatul lui bunica?" Adrian: "- Uuuu, uuufff!". (Bunica a înţeles. Adrian a închis televizorul de frică, erau desene animate urâte!)